Cercetare: variabilitatea scăzută a ritmului cardiac este asociată cu dereglarea emoțională?
Citiți această nouă publicație de cercetare a lui Cattaneo și colab. (2021) care discută teoria polivagală și modelul de integrare neuroviscerală pentru a înțelege mai bine modul în care variabilitatea ritmului cardiac (HRV) se leagă de dereglarea emoțională, performanța cognitivă și condițiile psihopatologice.
Autorii identifică mai multe studii care sprijină Dr. Porges și alți cercetători privind relația bidirecțională dintre inimă și minte.
Studiul examinează relația dintre variabilitatea ritmului cardiac (HRV), dereglarea emoțională, dimensiunile psihopatologice și disfuncțiile prefrontale. Studiul se bazează pe Teoria Polivagă și Modelul de Integrare Neurovisceral pentru a înțelege interacțiunile complexe dintre sistemul nervos autonom, reglarea emoțională, funcțiile cognitive și psihopatologie.
Cele mai importante puncte:
1. Variabilitatea ritmului cardiac (HRV): HRV este o măsură a variației în timp dintre bătăile inimii și este considerat un indicator al activității sistemului nervos autonom. HRV scăzut este asociat cu funcții emoționale și cognitive și diverse tulburări psihopatologice.
2. Teoria polivagală și modelul de integrare neuroviscerală: Aceste teorii oferă un cadru pentru înțelegerea relației dintre sistemul nervos autonom și comportament. Ele subliniază importanța activității vagale (măsurată prin HRV) pentru reglarea emoțională și comunicarea socială.
3. Reglarea emoțională: VRS ridicată este asociată cu o mai bună reglare emoțională și cu strategii de adaptare, în timp ce VRS scăzută este asociată cu dereglarea emoțională, vizibilă în comportamentele caracterizate prin anxietate și procese de atenție rigide.
4. Psihopatologie: HRV scăzută este considerată o posibilă explicație pentru mai multe tulburări psihice, inclusiv tulburările de anxietate, tulburarea de panică, schizofrenia și tulburarea de personalitate borderline.
5. Funcțiile neuropsihologice și cortexul prefrontal: Există o legătură între HRV și funcțiile creierului prefrontal. O HRV ridicată este asociată cu o performanță prefrontală și funcții cognitive mai bune, inclusiv atenția și funcțiile executive.
6. Implicații pentru tratament și cercetare: Constatările sugerează că HRV poate servi ca biomarker pentru disfuncțiile emoționale și cognitive și psihopatologie. Acest lucru are implicații atât pentru practicile clinice clinice și cercetarea viitoare.
Întrebări de luat în considerare:
1. Cum pot intervențiile care vizează îmbunătățirea HRV să contribuie la o mai bună reglare emoțională și reducerea simptomelor psihopatologice?
2. În ce moduri pot studiile viitoare să exploreze în continuare relația dintre HRV și condiții psihopatologice specifice?
3. Cum pot fi aplicate cunoștințele despre relația dintre HRV și funcțiile prefrontale în reabilitarea și terapia neuropsihologică?
